marți, 1 decembrie 2009

Mila fata de copiii ce se hranesc cu click-uri



Am primit de curand o invitatie pe Facebook. Big deal, right? Ei, dar invitatia asta era pentru un grup care se numea “Feed a child with a click”.  Trecand peste observatia evidenta, dar nu mai putin pertinenta: “De cand se hranesc copilasii cu click-uri?”, ce se ascunde in spatele ironiei involuntare din denumirea grupului cu princina?

Sa discutam despre mila si ce inseamna aceasta. Mila este acel zbucium temporar al constiintei care te face sa arunci o moneda in paharul de plastic al cersetorului de la coltul strazii. Confruntati sa evaluam insemnatatea gestului nostru, nu apreciem importanta monedei din propria perspectiva (pentru noi aceasta renuntare inseamna mai nimic), ci din punctul de vedere al cersetorului, caci amaratul ar trebui sa se considere multumit: pentru el moneda inseamna supravietuire. Este imposibil sa nu sesizezi egoismul care se ascunde in acest mic gest, faptul ca el presupune plasarea celui fata de care il manifestam la un nivel inferior noua. Nu o facem neaparat voluntar, dar totusi ne delimitam, conferim un statut: persoana respectiva este demna de mila noastra, sau mai bine zis  nu este demna de mai mult. Cu cat manifestam mai multa mila cu atat ne asiguram ca suntem mai puternici.

In contrast, compasiunea nu introduce ierarhie, caci presupune identificarea cu cel de langa noi: ca este el obiectul direct al suferintei, si nu noi, este doar un detaliu, caci durerea lui devine si a noastra. Compasiunea nu este o manifestare temporara, ci un sentiment care ne domina si fata de care suntem dispusi la sacrificiu. Ca atare, nu il putem simti decat pentru cei pe care ii iubim, iar aceasta limita este impusa de instinctul nostru de conservare. Compasiune infinita nu intalnim decat la supraom: pentru cei de rand iubirea este un sentiment infinit ca profunzime, dar atat de ingust ca intindere. Cu cat iubim mai mult o persoana, cu atat mai indiferenti ne sunt restul.

Cand un cersetor cere bani, acesta se plaseaza din start sub nivelul nostru, ne implora cu un glas umil, ne mangaie stangaci personalitatea. Unii considera chestia asta inselaciune, insa cersetorul o face pentru ca stie ca tocmai diferenta de pozitie ne va determina sa marcam banul. De fapt, dupa reguli clar stabilite, aici are loc un schimb: unul ia moneda, celalalt se simte un pic mai bine. Tocmai de aceea suntem sceptici cand altii manifesta mila pentru noi si, ofensati, declaram ca nu avem nevoie de mila lor. Cu totul altfel ne simtim cand un prieten ne ofera compasiune, pe care o apreciem ca fiind sincera.  

O ultima observatie: cu mila fata de altii te poti mandri tocmai pentru ca spune ceva despre tine, iti confera statut si te caracterizeaza in ochii celorlalti. Fata de compasiune insa nu avem aceeasi reactie: tristetea si rusinea persoanei iubite devin ale noastre si atunci la ce bun sa iti faci publica o suferinta atat de mare, de ce ar etala cineva o asemenea durere pe Facebook?

4 comments:

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks