joi, 30 septembrie 2010

Omul care se impotrivea fericirii


La magazinul din coltul blocului, de vreo doua zile incoace, se vinde fericire. Lumea se inghesuie in nestire, trotuarul este involburat de atata confuzie, iar ploaia se evapora  de mirare pana sa atinga pamantul. Vecina de deasupra si-a vandut feminitatea si acum se vede nevoita sa renunte si la aspirator, singurul obiect in care are deplina incredere. Pisicile si-au facut si ele aparitia, au coborat din varfurile lor pretioase si se trantesc in fata ta rugator, cand nu te astepti.

Baietii de la parter s-au apucat sa vanda iarba. Au cules toata iarba de pe peluza din fata si de maine vor lua cu asalt parcurile. Eu ma gandesc cu parere de rau la bietii iepuri si la toate celelalte animalute care au si ele nevoie de iarba. I-am spus unuia dintre baieti ceea ce cred iar el mi-a adus aminte, stergandu-mi o palma prieteneasca pe spate: E vorba de fericire, omule! Tine cont, mi-am vandut pana si bicicleta. Baiatul asta si bicicleta lui.

Sa va spun sincer, mi-am lichidat toate conturile si am intrat si in vreo doua linii de credit. Ma gandesc acum sa iau un credit nou, as putea sa girez cu telefonul, cu parfumurile, cu biletele la concert si cu muzica piratata (dar de valoare, asta e sigur). Cartile le-am vandut de mult sau le-am folosit in alte scopuri, caci nu mai cumparam hartie igienica.Nu ai niciodata prea multa carne de porc, imi spunea bunica pe cand aveam 5 ani. Ei bine, strangator fiind de felul meu (se vede ca o mostenesc pe mamaie), spun si eu: nu ai niciodata prea multa fericire. Dupa cum va inchipuiti, in frigiderul meu nu se mai afla decat multa fericire dand pe-afara din vase de toate culorile; plus un borcan de zacusca, o salata de vinete si o cutie de branza (Old Amsterdam, daca sunteti curiosi pana la capat). Avem si un mic balconas: am ingramadit fericirea in saci pentru gunoi de 60 de litri (alti saci n-am gasit prin casa, iar bani de unde) si i-am aruncat unul peste altul si astfel in casa domneste o intunericeala de culoare gri-persistent. In fine, Betty Boop inca mai danseaza sub tocul usii, dar e oarecum suprinsa de toata invalmaseala din public: peste tot pe unde te uiti atarna fericirea. Din rafturi, din cutii, de pe mese, de sub calorifer. Ghiciti de cand n-am mai facut dus? E plin de fericire.

Nu am zis nimanui de minunatia ce se intampla la mine in cartier. Mi-este teama ca maine-poimaine afacerea moare. Sau, cine stie, raman astia fara fericire, isi dau seama ce afacere proasta au facut. In fine, astazi a venit un nebun langa coada si a inceput sa arunce cu hartii. Dobitocul facea o mizerie si o harmalaie de nedescris. Avea si un difuzor in brate, cretinul! Urla ceva, cum ca lumea a luat-o complet razna, ca nu isi crede ochilor, sa il ia cineva de acolo ca simte cum moare. Nefericitul! Pai cum, asta nu a auzit de fericire?
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks