luni, 4 octombrie 2010

Masinaria de distrus vise



Pana la 1903, cand fratii Wright au lansat in aer prima masinarie zburatoare, trebuia sa fi fost nebun sa crezi ca vom ajunge sa zburam precum pasarile, dintr-o parte in alta a lumii. Numai ingerii puteau sa pluteasca in aer nestingheriti si, cu toate ca multi credeau in acesti slujitori inaripati ai Domnului, putini ii vazusera, iar si mai putini ii atinsesera. In acel decembrie cand Orville si Wilbur s-au avantat spre inaltul cerului, un mit a fost distrus. Omul putea sa zboare, dar nu in felul in care nazuise pana atunci, cu falfait de aripi imaginare, printr-o extensie miraculoasa a propriei minti, menita sa transfigureze irealul. De fiecare data cand te urci la bord, realizezi inselatoria din spatele progresului: noi stam pe loc, doar avionul zboara. Nu vom zbura niciodata asa cum ne-am dorit; nu mai este necesar pentru ca avem avionul. Zborul mitic ne mai apare doar in vis, ca un reziduu a ceea ce am sperat odata.

Inca ni se pare incredibil ca am putea sa ajungem sa indoim spatiul cu puterea mintii, sa ne dematerializam aici si sa ne recompunem forma materiala in alta parte. Cum se va numi oare masinaria prin care vom reusi sa distrugem si acest ideal?

Mi-e teama ca incet le vom distruge pe toate. Ca vom ajunge la un moment dat sa nu ne mai mire nimic si atunci aspiratiile noastre se vor retrage si nu vor mai uda tarmul constientului nostru. Le vom avea pe toate, dar nu in felul in care le-am nazuit. Dorintele se vor muta in lumea inconstienta a viselor si s-ar putea ca intr-o zi sa vrem sa ramanem adormiti pentru cel putin o eternitate. Probabil ca asa vom si face, vom inchide ochii cateva zeci sau sute de secole, pana cand toate inventiile noastre vor fi mancate de rugina. De-abia atunci ne vom trezi si o vom lua iarasi de la capat.
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks