joi, 3 martie 2011

Despre mandrie


In Angels In America am gasit una dintre cele mai interesante definitii ale homosexualului. Desi probabil si-a pierdut din relevanta in alte parti ale lumii, consider ca in Romania ea ramane perfect valabila:
Roy Cohn: AIDS. Homosexual. Gay. Lesbian. You think these are names that tell you who a person sleeps with, but they don't tell you that.
Henry: No?
Roy Cohn: No. Like all labels they tell you one thing, and one thing only: Where does an individual so identified fit into the food chain, the pecking order? Not ideology or sexual taste, but something much simpler: clout. Not who I fuck or who fucks me, but who will come to the phone when I call, who owes me favors. This is what a label refers to. Now to someone who does not understand this, a homosexual is what I am because I have sex with men, but really this is wrong. A homosexual is somebody who, in 15 years of trying cannot get a pissant anit-discrimination bill through the city council. A homosexual is somebody who knows nobody and who nobody knows. Who has zero clout. Does this sound like me Henry?
Comunitatea gay din Romania este lipsita de autoritate, de influenta, de ceea ce Roy Cohn numea clout. Nu avem credibilitate in fata majoritatii, pentru cei mai multi reprezentam in continuare un fel de adunare extraterestra. Normalitatea relatiilor noastre sociale nu este evidenta; cei din jur nu sunt constienti ca le suntem copii, frati, prieteni, vecini, colegi de serviciu. Daca ne ascundem de ei, de ce am iesi o zi pe an la parada? Oare nu facem din aceasta mandrie un circ schizofrenic prin care reclamam un lucru ce ne lipseste aproape cu desavarsire?

Bineinteles ca nu ma refer la organizatori, sunt sigur ca ei au cele mai bune intentii. Este foarte bine ca exista o astfel de manifestare pentru aceia care au curajul sa isi afirme in mod deschis demnitatea. Insa de la an la an este tot mai evident ca nu convingem, ca riscam sa ne transformam intr-un grup tolerat din sila de a mai vocifera. De acum cetateanul de rand al Bucurestiului s-a invatat: “ii lasi pe nebuni sa urle o zi pe an si le trece”. Parada se desfasoara, putini inteleg, comunitatea gay devine un imparat care defileaza pe strazi in fundul gol. Poate ar fi timpul sa ne gandim la o noua abordare, sa intelegem un lucru foarte simplu, matematic as spune: o viata dubla nu este o viata simpla.
 
De ce nu te-ai pregati de pride un pic mai din timp anul acesta? Ia-o pe bunica de brat si marturiseste-i ce se intampla cu tine. Bunicile sunt cele mai bune confidente. Ia-l pe tata la o bere si explica-i ca nu e el de vina. Asta il sperie cel mai tare. Consoleaz-o pe mama ca nu va avea nepoti, spune-i ca esti cu adevarat fericit. Nimeni nu este mai pregatit sa te inteleaga. Doar atunci vom putea vorbi cu adevarat despre mandrie.
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks