sâmbătă, 8 octombrie 2011

Corporatellia: Aventurile unei urechi de porc


Bertina ronțăie tacticos o bucată de ciocolată de masă și, întoarsă cu spatele către Paulette, strâmbă din nas. Bertinei i se pare că Paulette plescăie într-un fel absolut dizgrațios atunci când mănâncă mierte fierte. Deși mierțile bine fierte sunt destul de moi și alunecă ușor pe gât. Este ora  prânzului.

Fiecare stă la locul lui în jurul mesei fără scaune și în încăpere se aude doar musca ce a intrat pe geamul deschis. Coloana sonoră a mesei de prânz de la birou nu se compune decât din muscă și din plescăitul Paulettei. Sau așa i se pare Bertinei. Cert este că aceasta din urmă este enervată în așa hal încât aproape că a uitat să mai ronțăie tacticos, acum o face anapoda, fără modele simetrice de urme de dințișori. Când Bertina e supărată atunci ea trebuie să împărtășească. Unii colegi numesc chestia asta bârfă și nu că nu ar vedea și Bertina sâmburele de adevăr din toată povestea, însă nu se poate abține. Așa că se apleacă spre urechea Martinei (care este o ființă firavă și foarte scundă, dar care acum roade silențios o ureche de porc) și își varsă indignarea. Imediat Bertina se simte un pic mai bine, aproape că a iertat-o pe Pauletta. Bârfa de birou are un efect terapeutic.  Însă Martina nu aude bine cu urechea de porc în gură și o roagă să repete. Ori, dacă este ceva care să îi fie mai neplăcut Bertinei, chiar și decât plescăitul Paulettei, aceasta este propria sa voce. Ca drept urmare, își face loc rapid printre fețele de masă și părăsește scena.

Martina a rămas singură. Bineînțeles, în jurul ei se află toți colegii, cu excepția Paulettei despre care tocmai am spus că a părăsit scena. Însă nimeni nu este la nivelul ei, adică cu privirea pe sub masă. Oh, ce îi este dat săracei Martina să vadă. În orice caz, pentru Martina este ca și cum ar fi singură, nimeni nu mai privește pe sub masă la ceilalți, nimeni nu o vede. Nici fluturașii roșii de pe pampoanele aurii de pe capul ei nu își fac simțită prezența. Sunt prea aproape de sol. Pierdută, cu sentimentul acut că e a nimănui, Martina bagă în gură toată urechea de porc și glup glup urechea de porc alunecă pe gât și se hotărăște să rămână blocată unde e mai rău. Mai rău pentru Martina, evident. Urechii de porc îi este oarecum indiferent pe unde rămâne blocată în trafic.

Martina cade pe jos dar zău, ce diferență neremarcabilă între Martina în picioare și Martina trântită lângă pantofi! Rând pe rând colegii își termină masa de prânz și la un moment dat nu mai rămâne decât musca în încăpere. Aceasta a observat agitația de pe mochetă a Martinei și e atrasă în mod nefiresc de auriul pampoanelor.

Deși muștei îi place aurul, aceasta nu a învățat manevra Heimlich.
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks