sâmbătă, 31 decembrie 2011

Bărbatul fustă și femeia pantalon



Am avut ocazia nesperată, în sensul că nu mă gândisem prea bine la acest lucru, de a fi invitat la CBF-ul de anul acesta, ce a avut loc la Geneva. Conferința Bărbaților Fustă poate fi trecută cu ușurință pe lista principalelor evenimente politice ale anului care tocmai se încheie, deși nu a fost mediatizat din cale-afară – sau poate tocmai de aceea, dacă ne gândim la calitatea informației puse în circulație pe Internet în ultima vreme. Mai multe detalii găsiți pe Google. În continuare însă, eseul pe care l-am citat din memorie, cu o spontaneitate care a ridicat sala în picioare.



Bărbatul fustă și femeia pantalon

Ambele personaje își acoperă părțile rușinoase și se protejează de capriciile vremii folosind aceleași materiale, însă forma impune anumite diferențe. Cu puține excepții (dintre care kiltul scoțian pare cea mai notabilă), până acum un secol ambele personaje se situau în același punct pe scala acceptării sociale, fiind percepute ca niște exemplare dacă nu ridicole, atunci măcar ciudate. Modernitatea a dat câștig de cauză, cel puțin când vine vorba de straie, sexului frumos, făcând din pantalonul femeiesc simbol al emancipării. Pantalonul a devenit street-fashion odată cu democratizarea modei din anii ‘70, pentru a fi mai apoi adoptat cu sobrietate de feministele hotărâte să treacă dincolo de acel glass ceiling care le ținea la distanță de sala consiliului de administrație: muncim la fel, purtăm aceleași haine, merităm aceeași recunoaștere.

Bărbatul nu a fost deranjat de rebeliunea pantalonului feminin; dimpotrivă, dacă avem în vedere perspectiva de simplu admirator de forme și de contururi, inițiativa nu a putut decât să îi convină: un articol de vestimentație în plus este un nou prilej de încântare, o fantezie împlinită și, de ce nu, un fetiș. Prin comparație, femeia zilelor noastre nu are această libertate: oricât și-ar dori să zâmbească unui bărbat în fustă, acesta va întârzia să apară. Nu este o coincidență faptul că un bărbat poate venera o fantezie cu două lesbiene, ridicând-o la rang de maximă împlinire, în timp ce reprezentanta sexului frumos nu își permite să dea frâu liber unor cutezanțe erotice de natură similară.  

Paradigma subminării esteticului de către convențional este pusă în evidență de evoluția în timp a acestui cuplu neverosimil: o femeie rămâne feminină atunci când își trage pe ea un blue-jeans, însă un bărbat ar deveni o arătare în cel mai fericit caz haioasă dacă ar da o raită prin garderoba prietenei sale. Încă este necesar un efort deosebit pentru a imagina un tip sexy îmbărcat în fustă, indiferent de lungimea acesteia; un șort cambrat pe niște coapse păroase are totuși mai multă prestanță decât o fustă lungă cât să le acopere.

Deși inițial erau manifestări ale aceluiași tip de transgresiune identitară, cele două personaje sunt percepute diferit în context actual. Acceptarea este dictată de așteptări, de necesitatea stabilirii unor repere familiare vis-à-vis de sexul opus. Impunem limite și calculăm riscuri pentru a menține controlul asupra realității; căutăm în cei din jur confirmarea felului în care gândim, ne îmbrăcăm, facem sex, etc. etc. Lumea se vede prin ochii noștri, există în forma aceasta pentru că noi o privim astfel. Mișcarea de la un reper la altul este condiționată nu doar de raționament logic și de estetică, dar și de deschiderea pe care o manifestăm în fața schimbării. Și totuși, dacă am adus în discuție riscul – cât de periculos poate fi un bărbat în fustă?

Aversiunea față de bărbații fustă are la bază frica de necunoscut, instinctul de conservare dus la extrem, iar acest instinct ne trage înapoi la baza lanțului trofic, spre euglena verde. Ce spun detractorii – “Ajunge să îi lăsăm pe câțiva să se îmbrace de la raionul de dame și în scurtă vreme toți băieții macho și tipii cool se vor duce la shopping de fuste” – această ură nu are nimic bun în ea și o astfel de mentalitate riscă să submineze progresul societății umane prin eradicarea unui drept fundamental pentru noi toți.

Un bărbat fustă este un bărbat liber.

 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks