luni, 5 decembrie 2011

Regulile lui Orwell pentru un limbaj curat


Scris cu mai bine de 65 de ani în urmă, eseul lui Orwell asupra degradării limbii engleze discută o problematică ce, din păcate, rămâne actuală și în zilele noastre. Argumentația pentru un limbaj curat și concis din primele paragrafe amintește de Newspeak, limbajul artificial al cărui scop era susținerea ideologiei Ingsoc și a pseudo-filosofiei Doublethink din romanul "1984". Iată ce spune Orwell:

"A man may take to drink because he feels himself to be a failure, and then fail all the more completely because he drinks. It is rather the same thing that is happening to the English language. It becomes ugly and inaccurate because our thoughts are foolish, but the slovenliness of our language makes it easier for us to have foolish thoughts."

"Politics and the English language" este un eseu-manifest împotriva limbajului de lemn și a lipsei de imaginație. Orwell atacă probleme care trec dincolo de specificul limbii engleze, ilustrând o atitudine mentală care afectează în mod insidios capacitatea de gândire. O spun tranșant, însă fără intenția unei concesii spre elitism: o exprimare proastă ascunde o gândire găunoasă. Atunci când avem de-a face cu noțiuni abstracte, când ne raportăm la concepte și aplicăm principii, o definire clară a acestora devine un preambul necesar.


Metaforele moarte, limbajul pompos, cuvintele de umplutură, clișeele verbale, expresiile voit confuze - acestea sunt câteva dintre exemplele discutate de Orwell. Aproape fiecăruia i se poate găsi un corespondent în limba română. Logoreea nomenclaturistă din perioada comunistă a văduvit de sens cuvinte pe care nici după douăzeci de ani nu reușim să le restabilim în totalitate: patriotism, dăruire, tovărășie, activism. Remarc însă că barbarismul impus de regimul totalitar de atunci este reprodus sub o altă formă în zilele noastre. Dacă contorsionarea de sensuri și stâlcirea de cuvinte existau atunci ca manifestare a îndoctrinării, acum acestea au devenit standarde pe care le propagăm involuntar. Monștrii sunt alții - comoditatea, lipsa de răgaz, indiferența, parvenitismul - și se pare că nici lor nu le opunem prea mare rezistență.

Mi-am amintit de eseul lui Orwell citind o carte despre opera lui Salvador Dali. Potrivit autoarei, Dali este "un artist complex, la care încă mai avem multe lucruri de descoperit, mai ales cu privire la opera sa, de o mare valoare istorică și artistică, ce reprezintă o veritabilă moștenire culturală și spirituală". Prețiozitatea textului, de un comic fără voie, deturnează intenția de individualizare, ba chiar are efect contrar. În mod evident, putem caracteriza în cuvinte asemănătoare câteva sute de pictori și scriitori, astfel încât geniul lui Dali devine perimat, unul printre atâtea altele. Exprimarea acesta îmi amintește de frazele cheie pe care le îngurgitam pentru bacalaureatul la limba română, de acele paragrafe banale pe care le puteam aplica fără prea mare efort oricărui autor tras din pălărie. Nu trebuie decât să contemplăm situația contrară pentru a observa ridicolul limbajului: un artist simplu, la care am descoperit aproape totul, a cărui operă nu este nici de valoare și nici veritabilă, dar care rămâne eminamente un artist.

In spatele standardizării limbajului de lemn se ascund informații greșite și raționamente precare. Fără exercițiul rațiunii, preluăm idei îmbrăcate într-o poleială înșelătoare de cuvinte, indiferent că este vorba de mediul politic sau de cel al afacerilor. Tindem să dăm crezare unei idei în funcție de felul în care aceasta ne este prezentată, inventăm adevăruri general valabile exprimate în formule ușor de memorat, uităm că în spatele fiecărei fraze se ascunde percepția subiectivă a unui vorbitor înarmat cu dorință de convingere.

Orwell își îndeamnă contemporanii să lupte împotriva acestui tip de exprimare, oferind chiar și câteva reguli elementare, pe care le redau în continuare:

"(i) Never use a metaphor, simile, or other figure of speech which you are used to seeing in print.
(ii) Never us a long word where a short one will do.
(iii) If it is possible to cut a word out, always cut it out.
(iv) Never use the passive where you can use the active.
(v) Never use a foreign phrase, a scientific word, or a jargon word if you can think of an everyday English equivalent.
(vi) Break any of these rules sooner than say anything outright barbarous."

Îndemnul lui Orwell ni se poate adresa în egală măsură și nouă. Atitudinea față de limbă trebuie să fie una care oferă întâietate sensului și care simplifică forma. Pierduți printre fraze întortocheate și cuvinte cu sens improbabil, riscăm să vorbim mult fără să avem habar de ce spunem.

George Orwell, Politics and the English language, 1946*

(*Recomand Readability pentru o lectură într-o formă mai plăcută)



 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks