miercuri, 29 februarie 2012

Drama cartofilor prăjiți sintetici



I love all kinds of bread. Whenever I crave junk food, 
I want salty things like peanuts or potato chips.
(Tyra Banks)


Deși poartă în pântece cantități comparabile de cartofi prăjiți sintetici, cutia de Pringles și punga de Chio Chips au forme foarte diferite. Ambele personaje sunt de culoare verde, ceea ce ne indică posibilitatea rară a unor verdețuri în compoziție. Să îi spunem mărar, sau pătrunjel, sau poate leuștean. Important este faptul că atunci când privim ambalajul verde creierul nostru se gândește în mod automat la frunze, la ceva natural, poate chiar bio. Este un automatism plăcut, relaxant. Și totuși forma diferă iar asta nu poate să nu ne pună pe gânduri. Gustul este același, deși consistența nu este similară, Pringles are feliile un pic mai buretoase, ca de polistiren expandat, pe când Chio Chips-urile sunt mai uscate și se sparg repede între dinți.  Dar sunt deopotrivă la fel de gustoase, merg bine înaintea unei râgâieli sonore, ceea ce înseamnă că sunt un fel de pansament gastric pentru vremuri deloc ușoare. Chiar și în lumea cartofilor sintetici este criză, aditivii și toate e-urile din lume nu mai ajută.

De pildă, Chio Chips, această pungă drăguță de culoare verde, se uită cu ciudă la Pringles. Este ciuda chips-urilor care nu ajung la struguri, cum s-ar spune. Prețul face legea în lumea produselor de pe raft și, din păcate, Pringles conduce detașat. Tubul de Pringles nu numai că se varsă în gura consumatorilor la un preț mai mare, mai este și zvelt și ușor de depozitat, dar mai ales își ține cu grijă cartofii fără să-i spargă. Este un exemplu clar de dictatură a formei asupra conținutului. Ciuda Chio Chips nu se rezumă la atâta lucru. Cel mai mult și mai mult punga este geloasă pe aspectul uman al lui Pringles. Visează zâmbetul acela pe sub mustăți în fiecare noapte, adevărate coșmaruri. Pringles are și sex, deși nu îl găsești nici dacă termini de mâncat toată cutia. Este totuși un domn pentru că numai domnii au mustață, potrivit tradiției mâncătorilor de cartofi de pretutindeni.

Pungii nu îi rămâne altceva de făcut decât să se plângă. Ar putea să își înfunde amarul dacă ar arunca o privire fugară către amărâtele de pungi cu felii de pâine uscată, adevăratele lucruri inutile. Însă e greu să te apleci și să privești pe raftul de mai jos, mai ales când ești o pungă plină de cartofi prăjiți. Uneori, Chio Chips se gândește că totul este doar o iluzie. De fapt, nu mai vine nimeni la supermarket, culoarele sunt reci și pustii. În geamuri bate o lumina albă rezistentă la umbre.


 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks