vineri, 24 februarie 2012

Zigotul


Tot felul de întrebări trec prin capul drăgălaș, un pic prea mare, al Damei de Pică. Cum trebuie să privești sau să atingi un zigot pentru a înțelege prin ce se deosebește un zigospor de un ou obișnuit? Ce gust și ce formă are un gamet proaspăt? Masturbarea la bărbați, pe termen lung, înseamnă că vor exista tot mai multe femei sterpe și dacă da, acestora din urmă le va cădea părul, li se vor toci vârfurile degetelor, li se vor încreți faldurile pielii și așa mai departe? Ce culoare și ce formă au acești gameți haploizi despre care urlă ziarele, oare sunt roz curat și țipă de sănătate? Până la ce vârstă poți să faci un copil fără să încalci normele sociale în vigoare? Cum îi stă unei flori ofilite la rădăcină cu un mic ghiocel în brațe?

Dama de Pică se îmbracă în roșu pentru că este căsătorită cu Regele de Roșu, într-un fel sau altul trebuie să dea bine împreună și chiar dau, celelalte figuri (dar și zecarii și nouarii și cărțile mici care nu mai contează), cu toate le spun pe un ton precis deși ușor inefabil, ce bine dați voi, așa le spun toate.

Dar. Cât de mult contează mărimea, sau dacă mărimea nu contează, atunci cu singuranță contează diferența dintre o mărime mai mare și o mărime mai mică? Și cât de des trebuie să facă sex și cât de adânc, se întreabă Dama de Pică, sex de suprafață cu Regele de Roșu, sau măcar sex îngropat cu Valetul de Romb, deci cât de des trebuie să facă sex pentru a-și ține în priză hormonii și în funcțiune ovarele și întins zâmbetul de pe față?

Totuși, le merge foarte bine, se iubesc atât cât se pot iubi niște figuri paralele, atât cât pot să discute niște figuri despre asta, niște figuri de culori diferite, de sex diferit, știu și ei că nu se poate lega nimic dintr-o mână cu o Damă de Pică și un Rege de Roșu dar le este mai ușor să se prefacă, e o mână efectiv moartă, cu un destin ireconciliabil, sau să îi spunem inefabil - așa cum este, nu ați uitat deja, tonul celorlalte cărți din pachet, tonul din spatele cuvintelor lor: "ce bine dați voi, dar nu veți primi puncte, este o ușurare că vă mai iubiți dar asta nu înseamnă că nu vă credeam în stare."

Și acum Dama de Pică își desface picioarele, se gândește absurd la Doiarul de Treflă, boarfa masculină potentă, Doiarul de Treflă cu onduleuri la tâmple, incredibilul Doiar are trei excrescențe ca niște tumori fertile, mărimea contează. Și intră o dată Doiarul de Treflă în Dama de Pică, intră de două ori, aleluia, aleluia că au mâncat bine înainte și Dama de Pică rezistă, pistoane.

Întrebările continuă: un mugure adulterin mai este un mugur? Sau poate se transformă într-un înger căzut, un înger cu aripile năclite de lichidul seminal de pe fața ei albă, ariană, lichidul curge, curge. De la o secundă la alta, întrebările se disting tot mai greu cu ochiul liber, așa se întâmplă când găsești răspuns la toate, nu mai înțelegi întrebările. Confuzia este plăcută: bine ați venit, ștergeți-vă pe picioare și intrați încălțați, curăță ea, Dama de Pică.

Înnebunește, dar datorită destinului sau poate tocmai în ciuda acestuia - iată - este fertilă, a prins zigotul de coadă, sau de mustăți sau de piciorușele flexate nervos, de niște prelungiri subțiri, de chestiile alea minunate și miriapodice atașate zigotului, care se mișcă, se mișcă. Zigotul dă din ele și cântă, are o voce mică, nu o aude nimeni, nici măcar Dama de Pică, atunci când vine vorba de voce mărimea contează.


 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks