vineri, 23 martie 2012

adresarea directă



oameni buni și dear fellows,

am învățat de curând că adresarea directă aduce mai multe click-uri și zic - bun, păi atunci...

să vă spun ce se mai întâmplă cu mine: azi la prânz, săturat de terciul de cartofi și broccoli, mi-am propus să mănânc, foarte interesant - o friptură; și asta e relevat până la urmă, este o opțiune.

simt nevoia să mă revolt, sunt un gay liberal și teoretic îmi stă în sânge, printre mitocondrii și alte chestii vag colorate; mă reped cu țeasta spre cauze dintre cele mai diverse pentru că vreau să înțeleg scopul vieții, ceea ce este logic dacă stai să te gândești o secundă.

sunt plin de sentimente și emoții, cred că asta se observă la nivelul alăturărilor de cuvinte, de fapt este vorba chiar de diftongi și hiaturi, de o anumită succesiune, o cadență.

înainte de orice, dar mai ales după, mă simt învăluit de dureri metafizice într-o paletă impresionantă de culori terne, dar parcă nu știi și tu cum e, frate?

azi noapte am visat că toate colegele mele erau mirese, aruncau în neoane cu buchete de flori, își luau notițe de parcă ar fi asistat la o predică iar la sfârșit spuneau da; eu profitam de asta din plin, practic nu mai trebuia să ridic un pai, deși la birou n-avem paie pentru că nu bem lapte proaspăt de vacă.

m-am trezit și am trecut la acțiune, cum fac în fiecare dimineață; zic - tantaniiiiis, e o nouă zi, e soare frățică, încep să dau din șolduri, unde mi-e cămașa, mi s-au găurit ciorapii, îmbătrânesc, eu cred că oamenii ăia mici ne fură ciorapii.

situația este foarte roz, problema este că mă pierd în nuanțe de roz, unele par mai verzui, altele bat spre galben, dar toată lumea știe că treaba e roz, să fim serioși, nu scapă nimeni de asta.

trebuie să fiți veseli, vă spun, să vă deschideți mintea și să luați de bun tot ce scriu eu aici, eu știu cel mai bine cum e cu viața-dragostea-munca-artele-sportul-distracția.

este așa de ușor să emiți judecăți, să te revolți și să dai sfaturi, nu credeți, cel puțin mie îmi vine foarte ușor, atât de natural, poate este doar un talent al meu, stați că acum mă descopăr.

nu este emoționant că o fac în fața voastră, of - o lacrimă!

acum că am ajuns la punctul culminant, țineți-vă bine, o să închei brusc.







 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks