sâmbătă, 5 mai 2012

Rătăcire feroviară


Un uriaș cu buze grele și fier în măsele mi-a furat valiza, inima și papucul drept. Am rămas pe peron cu mâinile goale și lacrimi în ochi, temporar șchiop. În secundele următoare am experimentat o lipsă de reacție vehementă, însă m-am liniștit în foarte scurt timp: îmi fusese luat chiar și ceasul. De atunci mă aflu în stare liberă prin gară. Trecătorii mă opresc și îmi spun cât e ora, dar eu n-am nevoie de avertizările lor. Îl caut pe controlor, vreau să-i văd biletul, după care trebuie să colectez cincizeci de cenți de la toaleta de lângă intrarea principală în schimbul unui pipi, plus un spălat rapid pe mâini, fără consum de hârtie.

Cu o frecvență plăcută, trenurile vin și pleacă, deși se întâmplă destul de des ca acestea întâi să plece și de-abia apoi să sosească, rezultatul fiind o confuzie antrenantă care aproximează tumultul vieții. Aud țipetele încrâncenate ale locomotivei și mă simt ca acasă. Într-un colț al sălii de așteptare, domnii de la poliția capitalei mi-au făcut culcuș moale și acolo somnul meu este cel mai dulce. Călătorii mă roagă să îi primesc în pat lângă mine și eu, bucuros de oaspeți, îmi dau jos cravata și îmi lărgesc cureaua. Mă gândesc să înfiez un vânzător de bilete, însă înainte de toate formalitățile birocratice va trebui să demonstrăm că este apt să facă boacăne pe tot perimetrul gării. Pentru vânzătorul meu voi inventa o dogmă protectoare. Seara îi voi trage pătura peste cap, să știe că în caz de pericol ar putea să dispară fără prea mare efort.

Pentru prima dată mă simt împăcat cu mine însumi. Îmi zăresc chipul în ferestrele mișcătoare ale vagoanelor. Sunt aici. Viața pare să treacă prin mine. Peronul este un adăpost în afara timpului și sufletul meu stă ghemuit de plăcere prin colțuri umbroase și umede. Gara este un loc al circumstanțelor, al oamenilor mânați de cauze invizibile. În mijlocul lucrurilor, la intersecția a sute de drumuri de fier, sunt departe de toate.


 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks