vineri, 1 iunie 2012

Moartea portocalei



Încă o natură moartă cu portocale și cred că voi ceda nervos, pradă unei alergii senzuale pentru citrice. Alergia, nu uitați, este o boală modernă.

În ultimele sute de ani am avut cu toții, de milioane de ori, ocazia contemplării unei portocale: e rotundă și cât se poate de portocalie, coaja are aspect buretos, amintirea gustului trezește papilele gustative.

Dar despre ce vorbim? Evident, nu despre lumea-ntreagă, ci despre o portocală. Am văzut-o, am gustat-o, am auzit-o cum pârâie - o știm cu toții.

Și totuși, când vrem să ne amintim de trecut, să îi invocăm pe clasici, recurgem cu ușurință la o natură moartă cu portocale, una dintre miile de exemplare.

Pare să fie cel mai la îndemână obiect de studiu, deși am putea contempla cu aceeași ușurătate o pată de rugină sau un apus de soare; nostalgia este susținută prin forme similare.

În mod evident, rezultatul actului creativ - portocala fixată în mijlocul pânzei - nu este o portocală. Cel ce se repede să o dezbrace de coajă este un om hulpav și, în egală măsură, un tâmpit. Arta înaltă nu ține loc de potol.

Însă produsul reprezentării la nesfârșit a ideii invocate de portocală devine la fel de plictisitor ca originalul. Afectată de procesul reproducerii artistice, portocala își pierde sensul. Prin copieri succesive, substanța ei vitală este diluată până când în corpii cavernoși ai fructului nu rămâne decât o oranjadă chioară.

Că privim la portocale tempera nu înseamnă mare lucru, în afara faptului că avem nevoie de liniște sufletească.

Portocală din profil și din față, portocală cu umbre pe dreapta, portocală lângă o altă portocală, portocală sănătoasă cu coaja ușor desfăcută, buchet de portocale în culori complementare, portocală stencil...

Abnegația isterică a unor artiști de a reda la nesfârșit în operele lor aceeași imagine atrofiată prin uz a portocalei este exemplul perfect de kitsch.

Ce nuanță le-a scăpat înaintașilor noștri? Care este forma ideală a fructului? Ce emoții ar mai putea fi ascunse în miezul zemos al portocalei? Cum se plasează corect o portocală în spațiu? O portocală suspendată în timp rămâne o simplă portocală? Are portocala un suflet? Toate aceste întrebări și-au găsit de mult timp răspuns.

Avem nevoie de fructe noi, ați putea spune. Eu spun că putem să privim mai departe. De fapt, am putea să nu mai privim deloc, să închidem ochii. Să cădem în agonii lucide. Și să pictăm ce zărim acolo, adânc îngropat în vălmășagul ființei noastre.


 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks