vineri, 14 decembrie 2012

Chiftelele Zenaidei


În acea zi de început de decembrie Zenaida s-a trezit mai devreme decât îi era obiceiul. În urmă cu câteva zile Moş Nicolae telefonase de urgenţă pentru a o înştiinţa pe mama fetiţei că, din cauza vremii hâtre, nu avea cum să ajungă în iarna aceea la ei în cartier. Zenaida era însă convinsă că la mijloc era doar o neînţelegere. Negreşit, Moşul urma să le facă o vizită; o voce mititică îi şoptea asta în fiecare seară, când se punea în genunchi în faţa patului şi chema îngerii. Până acum vocea nu greşise niciodată.

În camera ei nu părea să fi intrat nimeni, cum nimeni nu părea să fi umblat nici la ghetele aliniate în holul de la întrare. Un pic buimacă, a intrat în bucătărie şi s-a trântit cu năduf pe scaun. De-abia atunci, cu ochii la apariţia ciudată din mijlocul mesei, Zenaida a înţeles că îngerii avuseseră dreptate. Inima a început să-i bată cu putere. Nu numai că Moşul venise, dar le adusese şi un cadou incredibil, un lucru la care nici unul dintre ei n-ar fi îndrăznit să viseze vreodată.

Povestirea continuă pe LiterNet.ro.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks