duminică, 6 ianuarie 2013

Apocalipsa lui Anghel


La ora zece dimineaţa, în ultima sâmbătă din octombrie anul acesta, la Centrul Pentru Prevenirea Apocalipsei, o clădire de trei etaje situată într-un cartier mărginaş al capitalei, era o forfotă incredibilă. Sesiunile de brainstorming apocaliptic urmau să înceapă în scurtă vreme. Voluntarii se agitau cu profesionalism şi entuziasm electric de la un capăt la celălalt al holului principal. Un tânăr domn, al cărui chip familiar m-a făcut să tresar, m-a întâmpinat încă din faţa sălii de lucru Maya, încăpere despre care mi s-a spus că este centrul activităţilor institutului. Sebastian Anghel, un bărbat la vreo patruzeci de ani, cu un zâmbet larg şi un limbaj al corpului pe cât de efervescent pe atât de controlat, pretindea un spaţiu amplu de desfăşurare, precum un monstru sacru pe o scenă metropolitană. Cei din sală, femei şi bărbaţi uşor trecuţi de treizeci de ani, păreau să graviteze în jurul gazdei mele. Anghel dădea indicaţii rapide din vârful degetelor sau din bărbie, ei se străduiau să priceapă şi, imediat ce reuşeau, începeau să se agite prin cameră cu mândria celui ce-a dobândit un scop precis. Priveam obrazul aspru şi nările încordate ale lui Anghel cu o admiraţie greu de ascuns, ca în faţa unei forţe naturale înzestrate cu potenţa dezastrului. M-a invitat să iau loc la masa ovală din centrul încăperii. Când a luat loc lângă mine am realizat că interviul se va desfăşura chiar acolo, în mijlocul voluntarilor C.P.P.A.

Citește continuarea povestirii-interviu pe LiterNet.ro.
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks