luni, 4 februarie 2013

Macadamia (o expunere academică)



Un detaliu ce se merită precizat este acela că eroina noastră suferea de personalitate multiplă. Cei din suita reginei nucifere se obişnuiseră cu dramaticele modificări de dispoziţie ale acesteia. Capriciul era un drept princiar inalienabil şi nimeni nu se grăbea să afirme contrariul pentru că nimeni nu dorea să-şi piardă în mod legal capul. Într-o dimineaţă regina se trezea şi decreta că numele ei e Macadamia Grandis, după ce cu doar o seară în urmă ţinuse morţiş să fie numită Macadamia Integrifolia, atât în dialogul direct cât şi în documentele oficiale. Sigiliul regal era şi el o problemă, trebuia mereu topit şi turnat în forme noi: azi Claudiensis, mâine Hildebrandii, poimâine Ternifolia, peste trei zile Neurophylla şi aşa mai departe.

În ciuda acestor predispoziţii bizare, nu mai era nimeni ca Macadamia pentru că numai ea reuşea să păstreze un stil unitar, să propovăduiască într-un mod consecvent, fără divagaţii. Nuca Fără Nume oferea supuşilor ei un cadru de raportare, un set de legi şi un altul de principii morale, stabilind astfel o cale de urmat pentru orişicine, de la nucă zbârcită la sâmbure tânăr. Toate celelalte nuci-alune-seminţe, toate aveau limba legată şi pietre în gât, nu ştiau să se exprime logic şi convingător, nu îndrăzneau să folosească decât anumite cuvinte, practic imitau structura şi zelul de natură macadamică, fără a permite gândirii să evadeze în direcţii noi. Teama de necunoscut le provoca un disconfort psihologic teribil.

Citește întreaga povestire a Macadamiei pe LiterNet.ro.
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks