duminică, 3 martie 2013

Povești foarte scurte


Duminică
Scap foarte uşor de adverbe. Adjectivele nu sunt absolut necesare. Indicativul prezent conferă claritate şi distincţie frazei, sau mai bine zis propoziţiei. Frazele nu mai sunt decât o excepţie care să confirme regula generală. Sensurile se fac imediat remarcate. Descrierile nu împiedică fluxul narativ. Cuvintele curg în construcţii simple. Esenţa îşi adjudecă dreptul de a oblitera circumstanţele.

Îmi dau seama că orice cuvânt de peste unsprezece litere are probabil un echivalent mai scurt. Încă nu sunt obişnuit cu acest gen de asocieri de vocabular. Sunt însă hotărât să exersez până când eficacitatea utilizării literelor va face parte din modul meu de gândire. Până atunci, am scris un script în Visual Basic: de fiecare dată când salvez documentul, cuvintele de peste unsprezece caractere sunt înlocuite automat cu sinonime mai scurte.

Joi
Noile mele povestiri sunt reduse considerabil ca întindere. Din motive practice, am renunţat la ideea dezvoltării unui text amplu, retuşat apoi prin eliminări succesive. Procedee mai lapidare sunt la fel de eficace.
Stilul aforistic denotă siguranţă de sine. Fără prea mare efort, pot sugera o cunoaştere profundă, care nu admite o contemplare făţişă. Noile mele poveşti au un caracter universal tocmai pentru că refuză particularul. Vechile detalii, aceste cuvinte stinghere care încearcă să recreeze lumea reală... În ele se ascunde impotenţa unei naraţiuni lăbărţate.
Trebuie să-mi înfrâng impulsul primar, aproape violent, de-a umple o pagină după alta.

Povestea celor mai scurte povești este destul de lungă. Nu încape aici, dar poți citi întregul text pe LiterNet.ro.
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks