duminică, 14 aprilie 2013

Homosexualul și Ordinea Naturală


 

De cele mai multe ori, argumentul Ordinii Naturale a lucrurilor trebuie privit cu scepticism. El este invocat de către cei care, din malițiozitate sau pură neștiință, neglijează contextul istoric și cultural al dezbaterii, preferând să ajungă la o rezolvare pe căile cele mai simple. Demersul indică lipsa angajamentului intelectual și se opune de obicei unor viziuni progresiste, invocând o imagine alterată asupra lumii și psihologiei umane.

Desigur, cel mai evident exemplu este cel al homosexualității. Se spune că sexul între două persoane de același sex nu este natural, că el nu se înscrie între acele manifestări ale comportamentului normal. Din punct de vedere istoric, afirmația este evident eronată: cultivată ca și ritual social, tolerată sau hulită în funcție de conjuncturi și perspective politice, homosexualitatea există din cele mai vechi timpuri. Așadar, când se aduce argumentul Ordinii Naturale, de fapt se validează o perspectivă în absența unei referiri directe la chestiunea în sine. În baza unui tradiționalism selectiv, se consimte că judecata noastră trebuie să urmeze aceleași legi ale trecutului - o echivalență grosolană între ceea ce este natural și moralitate, între ceea ce nu poate fi discutat și ceea ce merită să fie supus dezbaterii.

Adulterul poate fi un contra-exemplu: din punct de vedere etic, el este discutabil căci creează suferință celui de lângă noi. Nimeni nu spune însă că adulterul este împotriva naturii și nici nu ar avea sens o asemenea afirmație: putem emite judecăți privind moralitatea adulterului, însă nu-l putem condamna în baza Ordinii Naturale.   

Prin comparație, și homosexualitatea merită să fie tratată sub aspectul moralității sale. Atunci ar fi ușor de observat că ea nu este îndreptată împotriva celuilalt. Dacă este vorba de suferință, atunci ea apare ca marginalizare a propriei persoane, fiind deci asumată într-un context cultural marcat de intoleranță. Pe bună dreptate, grija părintelui se îndreaptă către propriul său copil homosexual, căci aceasta ar putea avea de suferit de pe urma celor din jur și nu invers.

Încrederea irațională în Ordinea Naturală se potrivește cu modul de gândire al credincioșilor care găsesc în Dumnezeu un motiv de obliterare a judecății. Nu e nevoie să cunoaștem, este chiar interzis căci gândirea alterează Misterul Credinței. Misticismul este de aceiași factură și nu e de mirare că și ateismul este privit de multe ori ca o negare a firii. Credinciosul îi condamnă pe homosexuali și pe atei, însă trece cu vederea alte păcate, cum ar fi adulterul, furtul sau minciuna. Duplicitatea este justificată doar de lipsa unei experiențe directe și relevă disfuncționalitatea compasului moral: homosexualitatea este un păcat de neiertat, însă când vine vorba de furt atunci credinciosul își amintește în mod convenabil că omul este supus greșelii și dă dovadă de oareșice clemență. Nu e chiar atât de grav să deturnezi fonduri de la bugetul de stat sau să falsifici lucrarea de doctorat pentru că în România așa e mersul. În astfel de cazuri Dumnezeu poate să închidă liniștit ochii.

Un alt argument ce ține de Ordinea Naturală este cel al imposibilității exercitării funcției de procreare în  cadrul unui cuplu homosexual. Ca mai toate miturile, și acesta este construit pe o echivalență barbară, de această dată între două funcții distincte ale ființei umane, cea de reproducere și cea sexuală. Confuzia ar fi comică dacă nu am avea în vedere efectele sale: doar pentru că sunt folosite aceleași organe se ajunge la o concluzie teoretică destul de dubioasă, aceea că ființele umane fac sex doar pentru a se reproduce, acesta fiind scopul final al actului, chiar dacă în cele mai multe dintre cazuri el este nedorit și chiar evitat prin mijloace contraceptive. Această obsesie mecanică merge mai departe: sexul anal este și el anormal pentru că evită procrearea. Un nonsens dacă ne gândim că orice practică homosexuală își poate găsi cu ușurință echivalentul în lumea heterosexuală, demonstrând că și pederaștii și lesbienele fac sex ca oricare alții. 

Desigur, homosexualii nu sunt singurii care sfidează Ordinea Naturală. Mai există și mitul Vieții de Cuplu, care consfințește că o viață împlinită nu poate fi trăită decât în prezența unui partener, ca și mitul Mântuirii prin Muncă, prin care sunt condamnați, la alegere, fie oamenii de cultură sau artiștii, fie grupurile minoritare defavorizate, cum sunt romii.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks