luni, 8 aprilie 2013

O ultimă plimbare prin lume


Traversă peronul şi se aşeză pe o bancă. Lumina becurilor se reflecta dureros în pereţi, în coloanele de marmură roşiatică, în şirurile goale de scaune, în portocaliul coşurilor de gunoi. De partea cealaltă a şinelor de tren era un panou publicitar cu margini de aluminiu: o fetiţă cu ochii albaştri, îmbrăcată într-un sarafan roz, lângă ea un băieţel blond, cu gropiţe în obraji, mândru de salopeta lui bleu, nou-nouţă, iar în spatele lor părinţii, tineri şi zâmbitori, cu chipuri proaspete, fără cearcăne, oameni odihniţi care nu transpiră şi n-au atacuri de panică, şi nici coşmaruri nu au, poate nici măcar nu visează vreodată; în posturi relaxate, încărcaţi cu sacoşe din hârtie lucioasă în toate culorile. "Cumpărături câştigătoare". Privi îndelung acest portret de familie de douăzeci de metri pătraţi, îl cercetă fără să ştie ce caută, analiză contururile şi petele de culoare ca şi cum ar fi căutat un indiciu. Fără îndoială, tabloul era un obiect de artă. Nu aducea o dezvăluire, ci perpetua un refuz, însă tocmai acest refuz trezea conştiinţa, o apăsa acut, cu urgenţă. Privea şi în acelaşi timp se simţea privit din afară, ca şi cum, într-un univers paralel, ar fi putut fi unul dintre personaje.

Citește continuarea povestirii pe LiterNet.ro.
 

Copyright © 2011 Paranoiatopia. All Rights reserved
RSS Feed. This blog is proudly powered by Blogger. Design by dzignine based on Minima-White code frameworks